Radacina tuturor relelor

--- Radacina tuturor relelor?

“No mud, no lotus.” (Thich Nhat Hanh)

Radacina tuturor relelor este un subiect care ma framanta de mult. Ma intreb, cum ar fi daca toate problemele oamenilor ar fi doar din cauza unei suprasolicitari a mintii? Daca acesta este, de fapt, mecanismul prin care ne scurtcircuitam sau suprasolicitam sistemul logico-rational? Am avut epifania asta in dimineata zilei de 11 februarie 2022, la Cluj. Oare este o generalizare naiva sau chiar este modul dupa care functioneaza sistemul si stillness-ul mintii este solutia pentru tot talmes balmesul logico-rational in care ne zbatem ca specie? Miscarea corpului si pauza mintii pare ca o sa dea gust bun la toata aceasta supa.

Daca, in cazul oamenilor disfunctionali, problema este ca ar gandi permanent, asa cum mananca permanent, atunci meditatia ar fi raspunsul. Daca, asa cum ne umplem ziua cu mai multe mese decat este nevoie, cu gustari intre aceste mese, atunci similar ne umplem ziua inutil cu momente de gandire si cu “gustari” de gandire. Asa cum digestia are nevoie de timp sa se intample, la fel si mintea are nevoie de timp sa faca sens in non-sens.

--- Natura umana?

“When spirit is impressed with difficulty of the situation, he loses its hope and courage.” (Inayat Khan)

Inainte sa incep, ma fulgera un gand. Omul este foarte bun in a crea stupiditati pana sa se stabileasca la ceva real. Nu stiu daca imi impartasesti parerea, draga cititorule, dar gandeste-te putin.

Am ucis bacteriile cu detergent pentru ca spalam tot si ne e groaza de orice este murdar. Am ucis ritmul circadian cu electricitatea care ne tine treji 3 zile si 3 nopti daca vrem (recordul meu e de 4 zile, dar apoi am dormit aproape 3 zile). Am ucis un BBB (Blood to Brain Barrier) sanatos cu frecventele electromagnetice de care suntem inconjurati. Si cercetarea este prea complexa si controversata ca sa o pot dezvolta aici, te invit sa cercetezi singur ce se intampla cu corpul omenesc in interiorul unui camp electromagnetic constant. Am ucis statul degeaba, meditatia, cu avalansa informationala si acest device numit smartphone care a inlaturat de pe planeta conceptul de plictiseala (si nu o spun ca pe o lauda). Am ucis timpul liber cu consumerismul, tot timpul avem nevoie sa cumparam ceva.

Am ucis distractia cu capitalismul, oamenii acum nu se mai distreaza toti cu toti, ci impartiti in diverse triburi dupa cantitatea de bani (bineinteles virtuali, electronici, pentru ca nu mai exista altfel de bani). Am ucis magia cu stiinta, sunt oameni care chiar pretind ca le stiu pe toate si, mai ales, ca stiinta le stie pe toate. Doar de-aia se cheama stiinta, nu?! Am ucis bacteriile cu pasteurizarea alimentelor si fierbem tot ce inseamna suc, lapte, supa sau orice alt lichid, mancand mancare moarta cu scopul de a tine in sticle foarte mult. Si, intr-adevar, tine mult in sticla. Am ucis practica cu focusul exclusiv asupra teoriei, de pe YouTube poti sa fii specialist in aproape orice, dar sa nu stii sa faci aproape nimic. Am ucis spontaneitatea cu planurile. Am ucis focusul cu multitaskingul. Am ucis joaca cu tehnologia.

--- Linistea

“Tot ce avem de facut este sa ne privim burta cum se ridica sau cum coboara atunci cand respiram.” (Allan Watts)

Pare ca cele mai eficiente lucruri asa s-au facut, mintea sta, iar corpul se misca. Poti gandi doar intr-o doza, asa cum poti manca doar intr-o doza. Ne reprogramam pe noi insine in fiecare moment, dar nu instantaneu. Mintea se reprogrameaza pe ea insasi, dandu-si teme de lucru ei insesi. Pentru asta are nevoie de pauza, de meditatie. Din liniste provine tot si in liniste urmeaza sa dispara. Putem sa revenim asupra respiratiei noastre ori de cate ori avem ocazia, de multe ori pe zi. Fiecare revenire de genul asta ne face ordine din ce in ce mai tare in non-sensul mintii noastre, cultivat cu grija zi de zi, tocmai pentru ca nu facem pauza.

De asemenea, putem sa ne gandim cat mai putin la ce avem de facut, in timp ce executam. Hormonii sunt cei care ne controleaza si ne modifica modul de functionare a intregului corp. Iar controlul hormonilor care alearga prin venele noastre, secretati de glandele noastre, foarte intelepte si foarte rapide, controlul acestor hormoni, al cantitatii sau calitatii lor, sta in controlul asupra starii noastre de spirit de fiecare moment. Sistemul functioneaza bidirectional. Ca orice sistem. Ne simtim diferit in functie de hormoni. Si hormonii functioneaza diferit in functie de cum ne simtim. Deci in functie de ce gandim. Sau de cat de mult nu gandim. Oricine mai ia din cand in cand o pauza. :)

--- Egoul

"Examine and solve it, don't run away from it." (Unknown)

Daca Sfantul Duh este stapanul timpului si al spatiului, forta care face materializarea si imaterializarea lucrulor posibila, atunci egoul ar putea fi structura timpului si a spatiului. Hai sa explicam. Egoul este limita de care avem nevoie ca sa avansam, ca sa ne cream un cadru dupa tiparul caruia sa construim. Dar acest cadru nu este real. Este productia mintii noastre. Si avem nevoie sa ne dispensam de el, de tot, o data si o data. E doar o chestiune de timp pana cand momentul asta urmeaza sa vina. Dar el vine intotdeauna.

Egoul contine si momentul prezent. Si in mod paradoxal contine doar momentul prezent. Tot trecutul nostru inmagazinat este accesibil doar in momentul prezent. Iar in momentul prezent starea de spirit ne-o putem schimba. Nu numai hormonii ne schimba pe noi, si noi schimbam hormonii. E o relatie, ca orice relatie, bidirectionala.

--- Modelul

“When you offer any other than love, all living creatures will cease to feel fear in your presence.” (Patanjali)

Preotul si pedagogul bulgar, Omraam Aivanhov, care a locuit alaturi de Constantin Brancusi la Paris, cei doi fiind buni prieteni, a elaborat un model in ceea ce priveste fiinta umana: daca ne imaginam un fruct, coaja acestuia ar putea reprezenta mintea logica, pulpa ar putea reprezenta mintea non-egoista + sufletul (ceea ce Jung denumea psyche), iar samburele ar putea reprezenta adevarul. Coaja (mintea logica) ar putea avea rolul de protectie, de a ne mentine in viata. Pulpa (mintea non-egoista + sufletul) ar putea avea rolul iubirii, adica ar putea fi cea care face legatura intre sambure si coaja. Samburele (adevarul) ar putea avea rolul de a fi dat mai departe, inlesnit de stratul de iubire care se numeste pulpa si ajutat de stratul de protectie care se numeste coaja. Fiintele umane folosesc acest principiu in mod natural, asa cum ne-a fost dat in dar, asa cum o face fructul unei plante pe care tu il mananci intr-o salata dimineata. Cum ar fi daca ne-am folosi de acest model?

--- Ecuatia

"Nothings goes away until it tells us what we need to know." (Pema Chodron)

Ratiune = Ego . Logica = Dumnezeu .

Poate din acest motiv lucrurile care duc lumea mai departe nu au sens rational. Sunt logice pentru Dumnezeu, dar nu si rationale pentru mintea umana. Poate din acest motiv tot ce e absolut nou este in prima faza respins! Respins de egoul oamenilor. Un ego prost cultivat, prost educat si prost antrenat. Modelul dupa care ne materializam creatia poate fi fundamental gresit. Pentru ca nu facem pauza. In timpucand faci pauza, nu in timpul unui efort constant. Ne supunem mintea unui efort constant, gandind constant. Ne supunem stomacul si intestinele unui efort constant, mancand constant.

Poate din aceasta cauza are sens sa uiti tot ce ai invatat, macar pentru cateva momente. Numai l unei pauze sunt mari sanse ca mintea sa ordoneze non-sensul ramas restant. Din aceasta cauza muschii omului (si ai animalului, bineinteles) cresc atunci poti genera ceva nou. Orice creatie provine dintr-un spatiu de liniste deplina. Daca Universul ar fi un tonomat, atunci este ca si cum ai aglomera monedele la gaura de intrare in tonomat. Adica daca nu uiti tot ce e rational, atunci nu tragi de maneta. Iar monedele nu pot fi introduse, evident, decat una cate una. Gandind, doar aduni monede in gaura prin care trebuie sa le bagi in tonomat. Pentru a indeplini cercul gand-materializare, minte-materie, ar trebui tras de maneta din cand in cand, nu doar sa bagi monede. Si asta inseamna linistea, meditatia. Sa tragi de maneta si sa asculti muzica data de acest tonomat. Dar pentru asta este necesar sa faci liniste inainte. Daca tot bagi monedele si nu faci pauza, adica nu tragi de maneta, nu vine nimic inapoi. Eventual doar monedele.

--- Epifania

“Don't take nothing and make it something, take nothing and make it everything.” (Hostox)

Profesorul meu de minte a facut la un moment dat o comparatie foarte inspirata: mintea functioneaza asemeni unui foc care arde intr-o soba, unde tu esti nenea care baga, uneori in exces, lemnele in soba. Fumul acelui foc poate fi parfumat cu parfum de munte si de lemn dulce sau de brad sau poate avea miros de ulei de motor sau de cauciuc ars. In functie de ce bagi in foc. Totul depinde de ce arzi acolo. In echilibru.

Daca am baga in soba numai ganduri care au asociate sentimente, nu si ganduri lipsite de sentimente, atunci mintea ar avea mult mai mult sens. Ca si cum emotiile ar ajuta la autoaranjarea gadurilor. Daca gandurile nesustinute de sentimente sunt o mizerie umana asemeni plasticului sau altor inventii dubioase, atunci am putea pur si simplu sa renuntam la ele printr-o practica zilnica de meditatie. Am putea sa gandim cam o ora pe zi, asa cum mancam aproximativ o ora pe zi, insumat. Timpul de pregatire al mancarii nu se socoteste, el nu intra nici la mancat, nici la gandit, ci este lucrul cu emotiile si cu mainile, adica genul corect de activitate.

--- Intuitia

"Thoughts emerge from the nothingness of silence. Words come out of the void. Your very essence emerged from emptiness. All creativity requires some stillness." (Wayne Dyer)

Lucrurile nu pot fi observate in natura decat prin reflexie. Nu poti observa direct o culoare, ci poti vedea culoarea care ramane dupa ce obiectul pe care il privesti a absorbit toate celelalte culori ale spectrului luminos. Nu poti auzi direct un sunet decat dupa ce el a lovit toate suprafetele intalnite in drumul lui catre urechile tale. Nu iti poti privi ochii decat in oglinda. Nu iti poti auzi urechile. Nu iti poti mirosi nasul. Nu iti poti gusta limba. Insa in mod paradoxal ne putem atinge pielea. Bonus.

Egoul este dragonul. Cealalta parte a monedei. Tot ce nu are sens despre noi. Radacina tuturor relelor. Pentru ca a fost antrenat, cel mai probabil, prost. Daca nu ne antrenam propriul dragon, dragonul se antreneaza singur. El traieste de sine statator, independent, separat de noi. Isi exercita dominatia asupra noastra. Un razboinic antreneaza acest dragon in fiecare zi cu o rutina si o meticulozitate foarte aproape de perfectiune. Dar nu ii foloseste niciodata puterea. Este o eterna cursa catre domesticire.

Mintea face sens in non sens conform instructiunilor noastre. Ii dai tema si ea o rezolva. Ca un set enorm si etern de reguli intre care exista o corespondenta perfecta. Daca am avut grija sa cultivam aceasta corespondenta. Daca am avut grija ca lucrurile sa aiba sens permanent, toate cu toate. Daca am inchis loop-uri, daca am retinut paradoxuri, daca ne-am explicat ambele fete ale monedelor. Prin meditatie. Orice alternativa duce la acumulare nesfarsita de non-sens.

--- Miscarea

"Intuition is not enough, we must act on it." (Unknown)

In momentul acesta al vietii mele, meditatia mi se pare un trip mai fain decat sportul, acesta din urma devenind deja o obisnuinta. Cred ca oamenii se simt tineri cand fac sport nu atat datorita miscarii, ci mai ales datorita mintii. Cand faci sport atunci meditezi, de acolo simt ca vine tineretea, nu neaparat de la miscare. De acolo se repara si organele. De acolo se regenereaza corpul.

Oare asa o fi? Joe Dispenza, autorul cartii “You are the Placebo”, asa zice, ca esti mai mult energie si mai putin materie cand meditezi. Procesele de regenerare de orice fel care se produc in corp sunt inlesnite in acele momente.

Nu cumva, atunci cand faci sport, cu miscarea semnalezi nevoia, iar cu meditatia generezi mintea, care la randul ei genereaza corpul omenesc? Iar cand spun mintea, ma refer la mintea meditativa, mintea non-ego. Din aceasta cauza, egoul nu are niciun sens. Este vesnica noastra cursa spre a face sens in non-sens. Si o sa dezbatem pe indelete acest concept in acest articol, ajutandu-ne de meditatie.

--- Meditatia

"Identify yourself as a flame not as a lamp." (Chinese Proverb)

Mi-am dat seama de cand am inceput sa meditez (si nu o fac mult, caci nu pot, poate doar 5 minute pe zi) ca meditatia este cam singurul moment din zi in care ma simt bine cu adevarat. Ma rog, mai e si atunci cand merg la padure, dar la padure, din pacate, mai si gandesc. Si atunci cand meditez mai gandesc, dar atunci alung gandurile, le dau afara, sunt fericit ca ies, inchid loop-uri mentale fara sa ma uit inapoi, vad inutilitatea gandurilor si abia astept sa inchid cercuri de ganire, sa completez ganduri ramase deschise, in coada de peste. Cand meditez este pur si simplu ca si cum mintea mea ar vomita. Apoi ma simt bine cateva secunde sau minute.

Inca ceva, numai cand meditez ma simt tanar, in rest ma simt doar batran. Si nu are legatura cu varsta, nu stiu cum sa zic. Sunt, in general, un om tanar de 35 de ani care face sport, mananca sanatos pe cat posibil si petrece timp in natura. Am sentimentul acela de om tanar care poate sari de pe obiecte inalte, care poate manca lucruri ciudate din cand in cand (intrucat corpul le va procesa si elimina in mai putin de 24 de ore), traiesc cu sentimentul ca atunci cand fac sport fara incalzire nu o sa ma doara genunchii, am sentimentul ca pot sa stau treaz noptile, sentimentul ca nicio problema a vietii nu ma poate atinge si nu imi poate schimba mojo-ul cu adevarat. Personal simt lucrurile astea, in perioada asta a vietii mele, numai dupa o mai scurta sau mai lunga meditatie.

--- Efecte adverse

"Drop the idea of becoming someone, because you are already a masterpiece. You can not be improved. You have only to come to it, to know it, to realize it." (Osho)

Cand incepi sa meditezi, corpul respinge aproape toate lucrurile cu care erai obisnuit. Este ca in cazul postului (al fasting-ului). Fasting mental. De-aia, de cand meditez, ma simt atat de nasol atunci cand beau alcool, cand fumez sau cand fac orice nu este meditativ. Credeam ca o sa fiu chiar si mai rezistent la toxine, compusi chimici artificiali si obiceiuri proaste. Dar nu este deloc asa! Am putea spune ca esti, de fapt, mai sensibil, mai atent la non-meditatie. Toxinele fac mult mai rau decat faceau. Corpul tipa dupa meditatie. Aceasta este cauza pentru care plantele si planetele si elipsele lor perfecte sunt create de Dumnezeu fara dorinta de a manca mai mult decat au nevoie! Ba chiar cu dorinta de a manca mai putin decat au nevie. Cu o logica perfecta, dar complet irational pentru o minte cu un ego prost antrenat. Petru ca, daca e logic, atunci are si emotie. Si invers. Sunt cele doua opuse de care avem nevoie. Acesta este motivul pentru care suntem fascinati atunci cand nu intelegem ceva. Ce intelegem cu ratiunea nu are nicio fascinatie. Poate are satisfactie, a egoului prost antrenat, dar nu fascinatie. Fascinatie exista numai atunci cand egoul este observat, antrenat si in buna relatie cu sistemul emotional (cuvantul non material) si cu sistemul hormonal (echivalentul lui material).

De curand am descoperit un citat impresionant: "diferenta dintre Rai si Iad este iubirea neconditionata". Un ego bine antrenat foloseste des iubirea neconditionata. Orice altceva pare o improvitatie disfunctionala. Orice este o creatiee dintr-un spatiu non-rational, un spatiu de logica divina, de gometri esacra, de liniste deplina. Este limbajul perfect care penetreaza orice. Si tot in acea liniste, dupa cum am mai zis, urmeaza sa dispara. Si are o forma temporara data de egoul nostru, bine antrenat si cu foarte mult sens.

--- Raiul si iadul

"Do not look where you fell, but where you slipped." (Chinese Proverb)

Acesta este motivul pentru care ce este construit de om, bazat pe un ego prost antrenat, conditionat, sa nu aiba sens decat pentru om, dar nu si pentru economia generala a situatiei. Ma rog, construit poate nu este un cuvant bun, manifestat, creat, nascut de om, sa zicem. Aceste lucruri reprezinta o scindare. Anumite tehnologii, plasticul, tot ce ne face bine numai noua, tot ce n-ar fi trebuit inventat de la bun inceput, lucruri pe care le folosim cativa ani si apoi ne petrecem secole pentru a echilibra ecosistemul deranjat in urma folosirii lor. Aceasta nu este o constructie, este o mare hranire a egoului prost antrenat. Din acest motiv, casa in care stam ne da afara incetul cu incetul. Si poate toate acestea se intampla pentru ca nu meditam. Orice altceva nu pare ca are sens pentru Dumnezeu. Are sens doar pentru noi, pentru a ne construi moartea pas cu pas. Iesirea din scena.

Din acest motiv, cand esti disperat, are sens ce gandesti doar daca este insotit, in mod armonios, de ce simti. Si daca exista coerenta intre cele doua. Altfel pur si simplu esti paralizat si nu intelegi nimic. E un impuls natural. Componenta egoista a mintii, componenta cultivata de noi, paralizeaza tot acest sistem care se lupta sa fie la unison cu tot si toate si pe care noi nu il lasam sa isi faca treaba. Din aceasta cauza, e atat de simplu sa meditezi. Nu trebuie sa faci nimic. Din aceasta cauza, Iadul este iubirea conditionata. Iadul pe care noi il construim, negru, trist, finit si conditionat. Ceea ce ramane, meditatia, devine, astfel, singurul lucru infinit, calea noastra catre eternitate. Este ceea ce orice creatura mica stie, chiar si cele unicelulare, chiar si cele care traiesc in interiorul celulelor, mitocondriile. Din acest motiv, animalele isi accepta moarta cu demnitate! Iar noi, oamenii, niste uriasi, kilograme de organe si de creier, nu mai stim sa facem asta. Pentru ca nu facem pauza de meditatie.

Din acest motiv, relatiile dintre oameni nu mor. Indiferent cat ne dorim noi sa ne separam de oameni si ne dorim ca relatiile sa moara. Pentru ca relatiile nu sunt bazate pe egoul prost antrenat. Orice altceva are moartea desenata pe frunte, dinainte chiar sa inceapa. De aceea, atunci cand cineva te obliga spre ceva, orice, simti pe moment ca ai vrea ca omul respective sa dispara! Sau simtim ca vrem sa disparem noi insine. Pe moment, acesta este sentimentul (sau, cel putin, sentimentul meu). Sigur ca nu asta ne dorim, ci sa vorbim cu omul acela si sa ne intalnim la mijloc. Dar asta este sentimentul momentan pe care il simtim. Pentru ca nu luam din cand in cand o pauza de meditatie.

--- Terenul de joaca

“Awareness is the greatest agent for change.” (Eckhart Tolle)

Corpul este un teren de joaca pentru minte. Un teren de joaca pentru emotii. Asa cum intenstinele noastre sunt un teren de joaca pentru plante sau bacterii. Mintea non-ego priveste universul ca pe un tot. Mintea egista are rolul de a ne mentine in viata pentru a putea functiona, ca sa putem construi, neintrand peste constructia altuia, ci doar completand-o. Cred ca lucrurile pot fi construite de om doar respectand principiul acesta. Altfel, nu poate fi ceva ce persista peste timp. Iar daca respecta acest principiu, atunci persistenta lor este, intr-o oarecare masura, eterna. Adica acel produs uman va fi preluat si imbunatatit in mod organic, la nesfarsit. Asemeni acestui text, daca a fost scris dintr-un spatiu non-egoist. Si sper din tot sufletul ca acesta este cazul.

Mintea egoista are sens atat timp cat ne mentine si ne protejeaza. Are sens in a discerne unde ne aflam, ce mancam, cum ne gestionam resursele si daca facem bine ce facem. Daca suntem impacati cu ce facem, daca ne tinem promisiunile fata de propria persoana. Dar fara a incalca mintea egoista a altei creaturi. Sau, cel putin, nu voit. Fara a lua mai mult decat avem nevoie. Un principiu de etica spune ca trebuie sa lasi in urma ta, dupa ce ai folosit ceva, tot la fel de mult si tot la fel de bun cum ai gasit. Sau macar sa nu iei tot. Ca un imprumut. Tot ce folosim este un imprumut, nu-i asa? Nu posedam, de fapt, nimic. Nici macar lucrurile noastre, ele sunt perisabile si sortite unui grad de dizolvare. Nici macar persoane sau animale, existenta lor e independenta de existenta noastra. Si, cel mai important, intr-o oarecare masura, nu ne posedam nici propria persoana. Suntem un flux continuu de ganduri, de idei, de sentimente, care de cele mai multe ori nici nu stim de unde vin. Nici nu stim cine vorbeste cand noi vorbim. Cine priveste cand noi privim. Cine aude cand noi ascultam. Daca am fi stapanii acestui flux de ganduri, nu am mai avea toate aceste probleme. Si putem fi, prin renuntarea la stapanirea lor. Prin meditatie, calea sigura catre eternitate. Altfel, ca orice lucru in exces, egoul se transforma in opusul sau. Nu ne mai ajuta sa ne mentimen in viata, ci ne trimite fix de unde am venit.

Nu orice scindare, insa, este o greseala. Sa luam, de exemplu, frica de moarte. Conceptul de moarte poate fi impartit in experienta numita moarte si discutiile in preajma acestui subiect. Si o strategie de diminuare a fricii de moarte, care sigur ca e normala intr-o anumita masura, o astfel de strategie poate fi separare acestor doua concepte. Cum ar fi sa putem vorbi nestingherit despre acest subiect, fara a experimenta o frica, fiind doar o discutie? Asa cum vorbim despre zombie, monstri sau filme horror. Fara a o actualiza in niciun fel. Nu cumva am simti moartea, prin urmare, ca fiind din ce in ce mai departe? Si vom fi mai bine pregatiti atunci cand va fi cazul sa o experimentam.

--- Mintea

"Trying to understand is like straining through muddy waters. Have the patience to wait. Be still and allow the mud to settle." (Lao Tzu)

Toate piesele de muzica trista sa zicem, desi poate nu e cel mai potrivit cuvant, contin cuvintele "hang on". Rezista acolo tu cu tine in interior pana cand starea respectiva va trece si apele se vor linisti. La finalul acestei hegemonii va fi liniste, pace, coerenta. Rezistenta aceasta, combinata cu starea meditativa, e cea care aduce solutiile si inchide cercurile de gandire. Ea este cea care face rezumat la tot ce stim deja. Mai ales in somn. Si daca are nevoie de informatii noi ca sa faca sens, o sa le caute si pe acestea.

Si intr-o zi, probabil intr-o dimineata, o sa ne trezim si o idee o sa faca ordine in gandurile noastre neexplicate de demult. Mintea o sa faca sens in non-sens. Asa cum multa lume povesteste ca, nestiind prin ce metoda, intr-o zi s-a trezit si depresia, anxietatea sau gandurile fantoma au disparut. Nu o sa stim niciodata exact cum s-a petrecut asta dar putem avea o imagine de ansamblu asupra metodei de abordare. Pana nu iti gasesti linistea nu o vei avea. Dar ea este foarte la indemana chiar in acest moment.

--- Jurnalul

"Only the hand that erases can write the true thing." (Meister Eckhart)

Asa cum tot ce plantezi in pamant creste, tot ce dai tema mintii este executat. Important este ce tema ii dai. Daca iei o binemeritata pauza de meditatie. Din aceasta cauza e bine sa ai la tine mereu, electronic sau nu, o metoda prin care sa asterni ideile. Un jurnal. El este echivalentul egoului, acel schelet dupa care se construieste realitatea, echivalentul egoului in lumea materiala. E important sa notam in el tot, indiferent in ce succesiune, iar apoi sa ordonam ce am scris, sa rezumam, sa scurtam, sa facem recapitulare, rezumat. Ori de cate ori este nevoie. Fiecare gand e un cuvant. Si fiecare cuvant este important. Incarcat de sens. Un cuvant are mereu sens. Care este acel sens este important. Si daca toate aceste sensuri au sens impreuna.

Mi se pare important sa ne scuzam din orice situatie cand avem nevoie de niste timp pentru noi, indiferent cand nevoia asta rasare si indiferent in ce imprejurare suntem. Mi se pare important sa nu lasam cercuri de gandire deschise prea mult timp, nelamurite. Sa nu lasam situatii nerezolvate. Sa nu plecam din diverse locuri fara sa fi discutat tot ce simtim ca este de discutat, sa nu incheiem ziua fara sa fim multumiti ca am realizat in mare tot ce ne-am propus pentru ziua respectiva. In baza scheletului de gandire creat pentru ziua respectiva.

--- Concluzii

"Don't call a jungle the forest that shelters you." (Ashanti Proverb)

Fiecare schelet de gandire pe care il construim e important. Fiecare gand e important sa aiba sens impreuna cu toate celelalte. Si doar gandul care are asociata o emotie este etern. Nu putem avea acces decat la ce gandim intr-un anumit moment. Asa cum este specificat in cartea lui Joseph Selbie "Physics of god", nu poti avea acces imediat la nimic din ce este in exteriorul tau. Nu poti avea acces la nimic din ceea ce este in interior deasemenea. Singura exceptie este gandul dintr-un anume moment de timp prezent. Atat. Si mintea noatra constienta este facuta din acelasi material ca mintea noastra inconstienta (sau subconstienta conform lui Freud sau lui Jung). Si mintea noastra inconstienta este fabricata din exact acelasi material ca mintea a tot ce este viu, mintea Universului care a creat plantele si planetele si orbitele lor, mintea care te-a creat pe tine. Mi se pare foarte important sa pastram gandul aista cu noi intr-un coltisor de gandire in fiecare moment. Pentru ca daca ceva are sens atunci vom simti. Cu totii simtim. Nu e nevoie de nici un fel de confirmare rationala. Aceasta este superputerea eroului nostru. Chiar daca niciodata nu vom sti metoda exacta prin care gandirea noastra a facut ordine in ea insasi.

Mintea poate face sens sens in non-sens, dar cu o anumita viteza. Si uneori e nevoie de foarte mult timp de liniste pentru a ordona haosul creat. O poti face prin afirmatii si vizualizari. Bariera egoului poate deveni atat de mare si atat de greu de confruntat! Acel "sa mori inainte de a muri" de care vorbeste Bukowski. Ar trebui sa elaboram, asa cum zice Catalin Moise, o strategie de prezenta si nu una de evadare. Toate loop-urile pe care le deschizi trebuie sa le si inchizi. Altfel, ele te opresc de la meditatie. Nu am sa ma opresc niciodata din a ma opri din cand in cand si a face o mai mica sau mai lunga meditatie.

--- Documentare

Alex Honnold - Free Solo

Amit Goswami - The Nonduality

Banksi - Exit Through the Gift Shop

Conrad Anker - Meru

Curt Morgan - Flight

Cyril Dion - Demain

David Attenorought - Our Planet

Felix Starck - Pedal the World

Fisher Stevens - Before the Flood

Gaspae Noe - Enter the Void

Greenpeace - How to Change the World

Headspace Guide to Meditation

Headspace Guide to Sleep

Hernan Cattaneo - Connected

Ian Cheney - The Most Unknown

James Balog - Chasing Ice

James Freeman - The Last Shaman

Javid Abdelmoneim - The Truth About Alcool

Jeff Orlowski - The Social Dilemma

Jim Al Khalili - The Beginning and End of the Universe

Jim Al-Khalili – The Secret Life of Chaos

Jose Diaz - 100 Days of Solitude

Jose Mujica - El Pepe

Joshua Millburn - The Minimalists

Karim Amer - The Great Hack

Kelly Noonan - Heal

Kip Andersen - What the Health

Kyle Patrick Alvarez - The Stanford Prison Experiment

Latif Nasser - Connected

Lee Fulkerson - Forks Over Knives

Louie Psihoyos - Game Changers

Marie Kondo - Tidying Up

Marina Abramovic - The Artist is Present

Mark Levinson - Particle fever

Masaru Emoto - Microscopic Water

Mike Cahill - I Origins

Morgan Freeman - The Story of Us

Nancy Novack - Grass is Greener

Nassim Haramein – The Black Whole

National Geographic - The Story of Earth

Olivier Nakache - Intouchables

Paul Karlbrenner - Berlin Calling

Peter Spirer - Feel Rich

Quincy Jones - The Black Godfather

Ram Dass - Going Home

Richard Dawkins – The Root of All Evil

Rick Bayless - Sustainable

Samira Wiley - Night on Earth

Scott Kelly - A Year in Space

Stanislav Szukalski - Struggle

Stefan Sagmeister - Happy film

The L.S.D. Story – The Beyond Within

Tom Shadyac - Who am I

Torquil Jones - 14 peaks

Wade Davis - El Sendero de la Anaconda

Werner Herzog - Into the Inferno

Wim Hof – The Ice Man

Woody Harrelson - Kiss the Ground

Yann Arthus-Bertrand - Home

Yann Arthus-Bertrand - Human

Zac Efron - Down to Earth