Particula lui Dumnezeu

--- 1. Invitatia

Am primit invitatia de a merge la ceremonia de Yage de la o fata pe care o vom numi in acest articol dragonul de pamant. Prima data invitatia a fost facuta in Columbia. Si am refuzat. Nu zbor pe distante atat de lungi. N-am zburat niciodata atat. Ulterior evenimentul a fost amanat/anulat din motive pandemice. Apoi am avut placuta surpriza de a afla ca evenimentul cu pricina s-a mutat in muntii Romaniei, unde deasemenea am refuzat sa merg. Dar m-am oferit sa merg cu dragonul de pamant cu masina pana la retreat, pentru ca drumul de la Cluj era destul de lung si nu ar fi fost pregatit sa conducasingur. Na, cum orice dragon are slabiciunile sale, slabiciunea acestuia este condusul, desi se descurca foarte bine la acest lucru. Si ce este cu atat mai ciudat este ca aceasta calitate de a conduce vehicole pare destul de utila unui dragon de pamant. Si unde mai pui ca ii si place foarte tare.

Nu a trecut mult de la conversatia telefonica dintre noi, mai bine zis cred ca a fost un schimb de mesaje, pana cand am primit un nou mesaj. Sigur ca nu l-am vazut, nu obisnuiesc sa am telefonul altfel decat pesilentios si de obicei fac mereu ceva. Ulterior, gasind mesajul insa, am aflat cu surprindere continutul lui. "Vlad, m-am hotarat, vreau sa merg la retreat, dar nu merg fara tine. Daca nu imi raspunzi in urmatoarele minute o sa rezerv doua locuri fara sa te intreb, am sa le si platesc, nu iti face griji, este un cadou nu o datorie." Si am gasit apoi un alt mesaj kilometric cu dieta pe care trebuie sa o tinem. Zece zile pana la retreat. Timp destul pentru a tine dieta.

--- 2. Pregatirea

Am plecat la drum cu gandul la cartea The Dramer a lui Stefano Elio D'Anna. Dar de ce nu stiu. "Visul este singurul lucru real" este propozitia care apare in mod redundant in acel text. Si in mintea mea plina de ganduri a unui om care supragandeste, na, ca majoritatea dintre milennials.

Pregatirea mea pentru experiente neprevazute si pentru intalniri cu plante ciudate a inceput de cel putin 2 ani, cand m-am mutat sa locuiesc in munti. Principalele lucruri la care am grija sunt exercitiile de respiratie, miscarea zilnica in special flotari si qigong, o ora de meditatie dupa amiaza, mersul descult, grija legata de sursa de apa, de cantitatea de timp zilnic de expunere la soare, ritmul circadian si bineinteles dieta. Mananc in principal legume si ciuperci, o data pe zi dar mult, si pe toate pe care le gasesc. Asadar dieta nu a fost un mare obstacol pentru noi. Si dragonul de pamant se hraneste similar. Ne-am incurajat unul pe altul necalcand stramb aproape niciodata. Aproape. Si nu a fost un efort catusi de putin. Ne-am simtit corpurile usoare si curate, si sufletele la fel, gata sa facem cunostinta cu spiritul junglei. Insa in minte alta era situatia.

Drept urmare ultimele 3 zile le-am petrecut impreuna cu profesorul meu de minte. Am ajuns la acesta ca un sac de frici. Nici nu am stiut de unde sa incep. M-am hotarat sa incep cu frica de foc si frica de apa. Ca, na, nimanui nu ii place sa moara inecat sau ars in timpul unei halucinatii ciudate de la o planta adusa de pe partea cealalta a pamantului. Maestria profesorului de minte s-a vazut in actiune pentru ca in prima seara, stand de vorba pana spre dimineata, mi-a desfiletat ca un mecanic priceput toate fricile legate de viata si de acest eveniment. Astfel incat in celelalte doua seri am putut sa vorbim despre relatii, despre viata, sa ne uitam la documentarul despre Thich Nhat Hanh, sa gatim, sa radem, sa bem ceai si sa ne simtim bine. M-a intrebat de ce am nevoie ca sa merg la retreat impacat. Linistit. I-am spusca este vorba despre o pereche de pantaloni lungi, o jacheta, un sac de dormit. Nu i-am spus direct ca am nevoie de bani de tren pentru a ajunge apoi in Bucuresti dar de asta si-a dat seama singura. I-am spus ca e posibil sa nu ii aduc hainele in cea mai buna stare inapoi. Mi-a spus ca nu e nici o problema. Ne-am imbratisat, ne-am privit fix in ochi si am plecat sa infrunt misterele mult asteptate.

--- 3. Respiratia

Dupa un drum de 5 sau 6 ore, jumatate pe autostrada jumatate prin munti, cu multa natura, multa muzica si prea putina benzina (noroc ca am gasit o benzinarie exact cand aveam nevoie), multe tigari siprea putine pauze, am ajuns la capatul unui sat extrem de frumos, exact langa padure. Dupa un somn decateva ore in hamac, a fost vremea unei sesiuni de circa 30 de minute de respiratie holotropica, cea pusa la punct de Stanislav Grof, care fie vorba intre noi a fost o idee excelenta. Respiratia urma sa fie singura noastra ancora in anumite momente pe care situatia urma sa ni le rezerve.

Ne-am dus bagajele in camera, o camera foarte mare, comoda si curata, si am mers la masa. Mare ne-a fost surpriza sa aflam ca dieta nu era in totalitate respectata de meniul restaurantului. Insa asta este singura problema pe care am avut-o acolo. Casa unde am locuit fiind de altfel foarte primitoare, cu o terasa spatioasa. Proprietarii si bucatarii niste oameni de toata isprava. Si un loc superb de facut foc in curte. Ba chiar doua. Si lemne la dispozitie ori de cate ori urma sa avem nevoie.

Ne-am cunoscut intre noi mai bine (eu si dragonul nu ne stiam foarte bine pana atunci), ne-am cunoscutsi cu ceilalti oameni. Eram un grup mare. Probabil peste 30 de persoane. Si toti oamenii care mai de care mai interesanti. Cineva mi-a oferit un izopren pentru ca in ignoranta mea credeam ca nu am nevoiede unul si nu am adus in bagajul meu. Altcineva urma sa stranga dupa noi cand dragonului i s-a facut rau si a vomitat o lava de foc chiar in mijlocul oamenilor.

Am vorbit despre ciuperci si despre diverse tehnici de meditatie in intuneric. Dark rooms. Acestea au ca rol, ca si exercitiile de respiratie sau Ayahuasca, cresterea nivelului de DMT. O molecula foarte la moda in vremurile noastre dar care nu este nici pe departe singurul beneficiu nici al exercitiilor de respiratie, nici al Ayahuasca si nici al statului in intuneric. Dar este atat de faimoasa pentru ca o cantitate semnificativa din aceasta substanta este secretata de glanda pineala cand ne nastem si cand murim. O mult mai mica cantitate este secretata cand respiram constient, cand ne tinem respiratie, candne expunem la frig sau cand privim focul.

Exista si o masa de ping pong dar cine avea timp de asa ceva? Unii oameni jucau dar noi, dupa prima seara a ceremoniei de Yage, ne-am dat seama de seriozitatea cu care urma tratata situatia si ne-am concentrat tot timpul liber de pe perioada zilei numai pentru dormit, mancat o singura masa la amiaza, meditatie si... exercitii de respiratie constienta. Dupa cum am zis, aceasta urma sa fie puntea de legaturacu spiritul junglei.

--- 4. Samanul

Un om cu o prezenta extraordinara, ocupat cu treburi organizatorice. Este Rudy. Samanul nostru. Cel care urmeaza sa ne ghideze pas cu pas prin experienta noastra cu totul si cu totul deosebita. Oamenii sau intalnit la 10 seara. S-au aranjat de camping in jurul focului. Cu o punctualitate destul de mare, ceremonia a inceput cu o introducere si omul colorat a inceput sa vorbeasca. Inspira o siguranta foarte mare. Ne-a spus ca s-a pregatit de mai bine de 10 ani pentru a impartasi intelepciunea acestei plante si amultumit batranilor care l-au invatat cum sa o faca in cel mai bland mod posibil. Am crezut ca sunt pregatit pentru experienta asta, dupa cum am zis am luat in serios pregatirea fizica pentru mai bine de 2ani. Mi-am adus aminte de cuvintele profesorului de minte. "Vlad, ai un corp rezistent, pe care l-ai antrenat mult timp. Nu iti mai face griji. Mergi gol, lipsit de orice asteptare, si fii curios de ce urmeaza sa afli." Insa e greu sa te bati cu gandurile, care erau dintre cele precum "Vlad, ce cauti aici? Chiar nu aveai ceva mai bun de facut? Hai ca 4 zile nu inseamna asa de mult. O sa mananci putin Yage in fiecareseara si o sa fie foarte bine. Dar ce te faci ca se spune ca daca te simti rau inseamna ca nu ai mancat suficienta. Lasa asta acum. O sa lasi circumstantele de moment sa te informeze asupra deciziilor pe care urmeaza sa le iei."

Omul colorat a inceput sa vorbeasca si parca toate gandurile mi s-au linistit intr-o fractiune de secunda. S-a prezentat, ne-a salutat, ne-a urat bun venit, a multumit inteleptilor tribului dupa cum am spus, apoi a enuntat un mic set de reguli. Ne-a indemnat sa uitam tot ce stim dinainte legat de Ayahuasca, de la prieteni sau de pe internet. Ne-a spus ca acest fel de a o gati se numeste Yage si nu se bea ca un ceai dintr o pulbere macinata fin ci este un gel care se mananca cu o lingura, dupa care se bea apa pentru ca nu are cel mai placut gust din lume. Ne-a spus ca va fi foarte blanda cu noi. Ne-a indemnat sa ramanemactivi pe toata perioada noptii, in activitate si in picioare pe cat posibil, nu sa ne asezam, nici sa stam culcati sau sa ne punem la somn. Ne-a indemnat daca ne vine sa vomitam sa o facem in natura, pe pamant, nu intr-o galeata sau la toaleta. Ne-a spus ca ar fi o idee buna sa nu mergem in padure "where the urs is :)". Ne-a spus ca alta idee buna ar fi, daca alegem sa stam intinsi, sa nu o facem pe teren inclinat. Ne-a spus ca o sa ne simtim ca si cum am fi beti. Si ca o sa ramanem permanent constienti de propria realitate si de propriul corp. Lucru care m-a linistit foarte tare. Ne-a spus deasemenea "don't meditate in the bathroom" daca ajungem totusi acolo. Parca s-a gandit la toate detaliile. Eu si dragonul de pamant suntem pe maini bune. Cel mai important poate, ne-a spus sa acceptam tot ce se intampla. Nu este un psihedelic, care sa genereze efecte speciale mai ceva ca o statie grafica de la Hollywood. Este un medicament menit sa te aduca in contact cu propriile simturi si sentimente.

Cupriuns de o mare liniste si acceptare deplina a tot ce se intampla, gandindu-ma ca am ales sa fiu acolo si pot sa imi cantaresc in continuare propriile decizii constant, am mers la luam prima lingura de Yage. Intai baietii si apoi fetele. M-am asezat curajos printre primii, alaturi de Adi si de Teodor. Am ramas surprins de ritualul cu care omul colorat spunea ceva de fiecare data inainte sa serveasca o lingura din misteriosul gel, sufla peste el si se uita fix in ochii tai cand lingeai insetat lingura. Am vazutca era o lingura plina si l-am intrebat "That much?". M-a masurat si m-a cantarit cu privirea de sus panajos, a spus "That's ok". A suflat peste lingura misterioasa, am primit o binecuvantare, am inghitit, am baut apa si am multumit inapoi plin de recunostinta. Am fost deosebit de surprins cum s-a uitat direct inochii mei privindu-ma direct in suflet. Rar am intalnit o persoana ca omul colorat. Si un asemenea gel care arata asa si avea gustul acela chiar nu am mai intalnit niciodata.

--- 5. Ceremonia

In doar cateva secunde am simtit cum gelul de culoare imposibila din stomacul meu alimenteaza incet incet peretii intestinelor impaienjenite cu vase de sange. Era in interiorul meu, deveneam una cu dansa si nu mai exista cale de intoarcere. O alta panica m-a cuprins, dar a trecut repede. Sentimentul ca sunt sieu la randul meu de o consistenta de gel combinat cu gaz m-a linistit intr-un mod ciudat. Cat de asemanator cu ciupercile este. Cat de ciudat mi se vad mainile in momentul asta. Cat de frumos este cerul, pamantul si focul. Cat de ordonata este mintea. Gandurile se dizolva incet incet, ca si perceptia despre corpul meu. Si uit tot ce am stiut vreo data. Mi se pare un efort uluitor sa ma gandesc la orice. Dar in schimb functionez perfect, pot sa merg, sa rad, pot sa compun propozitii sau fraze. Panica trece si din nou linistea ii ia locul.

Aceasta a fost seara in care am facut cunostinta. Si a fost intr-adevar de o blandete cum rar intalnesti peplaneta. Mi-a aratat cum pamantul functioneaza ca un singur organism, fiind deosebit de atent de fiecare detaliu al lumii vegetale. Niste structuri cam de jumatate de metru, tot cu o consistenta ceva intre gel si gaz, au rasarit din pamant intr o geometrie perfecta. Erau retelele in care cresteau plantele. Matematica dupa care lumea vie se ordoneza. O matematica cum nu mai vazusem niciodata. Si, colac peste pupaza, cerul era la fel. Norii vorbeau pe un limbaj numai de ei stiut ca un intreg organism unitar.Eram locatar al acestei minunate planete numita Pamant, care ma imbratisa in toata frumusetea ei, ca un oaspete bine primit ce eram, avand grija sa nu ma supere cu nimic. Avand grija sa nu ma emotionez prea tare. Exista o comunicare bidirectionala. Ca atunci cand simti ca te intelegi cu interlocutorul tau, cu partenerul de discutie. Iar in acest caz partenerul meu de discutie era intreaga planeta minunata. In lumina frontalei descopeream matematica retelelor plantelor si ale planetei. Focul avea deasemenea niste particule foarte interesante din care era compus. La fel si aerul care ne inconjura. Era lickable si mai ales era vizibil. Nu era ceva de neglijat, ca si cum nu exista, asa cum tratam aerul in viata de zi de zi.

Intr-un limnaj ciudat mi-a spus asa. "Totul este sa nu te critici. Accepta ce iti arat si bucura-te pentru caasta este adevarul si viata." M-am simtit, dupa cum am zis, un oaspete bine primit. Si mai mult decat atat nu am cum sa explic pentru ca lumea plantelor e plina de o fascinatie si un mister infinit pe care nu cred ca il poate descrie nici un limbaj menit sa ajute la comunicarea dintre oameni. Nici macar muzica, pictura, arta de orice fel nu cred ca poate descrie direct ceva atat de frumos fara sa trebuiasca sa fie conectat de ceva similar ce privitorul a experimentat deja.

Ma trezesc cu omul colorat langa mine. Dragonul de pamant doarme. Omul colorat ma intreaba daca simt medicamentul. Ii raspund ca da, bineinteles. Ma intreaba ce imi face prietena. Ii spun ca doarme pentru ca a condus si pentru ca are restanta la somn mare. Il intreb daca crede ca dragonul de pamant vede in somn ce vad si eu. Omul colorat imi spune cu un zambet cat casa "I don't know. I hope." Ii raspund respectuos si plin de recunostinta "I hope too."

Urmeaza un cantec la muzicuta, cel mai incet si cel mai frumos cantec pe cate l-am auzit vreo data. Omul colorat despleteste acest cantec peste intregul asezamant, necantand doar la oameni, ci si padurii, focului si imprejurimilor. Omul colorat este omul care vorbeste cel mai repede din cati am intalnit dar reusesc sa inteleg cateva cuvinte. Cerebro. Claridad. Sanidad. Se potrivesc cu ce simt si eu. Si multumesc bunicilor pentru ca ne-am uitat impreuna la telenovele.

Ma gandesc sa iau mai mult dar mai tarziu. Daca ar fi un sentiment care sa guverneze acea seara ar fi curiozitatea. Un altul ar fi multumirea. Un altul minunea de a fi in viata. Un altul ar fi bucuria planetei de a ii fi locuitor. Un gand imi strabate mintea, deasemenea facuta parca dintr-o compozitie de gel. Onestitate fata de tine insuti. Am aflat cum toate detaliile unei ceremonii sunt importante si nimic nu este lasat la voia intamplarii. Au fost 3 seri de Yage. Prima a fost inainte de luna plina, a doua de luna plina si a treia dupa luna plina. Fiecare moment era atent ales si stabilit cu o intuitie perfecta. Chiar si cantitatea de Yage pe care o primeam era atent cantarita inainte. Mi-am dat seama ca gandesc din nou prea mult, si acest lucru e inconfortabil. Pentru ca nu pot sa ma bucur. Las tot si si ma intorc la respiratie.

--- 6. Muzicianul

Un om misterios isi acordeaza meticulos chitara in apropierea focului. Se misca incet si precis si inspirafoarte multa claritate. Are o stralucire aparte cu care lucreaza, o fluiditate a miscarilor. Are si o sticla foarte interesanta din care mesteca din cand in cand cate o gura de apa. Sticla are un lup desenat pe ea. Un lup este desenat si pe camasa muzicianului. Am aflat ca se numeste Lobo (Lup in spaniola).

Omul minunat incepe sa cante si este cea mai frumoasa muzica pe care am auzit-o vreo data. Nu a fost doar parerea mea din seara aceea. Parerea aceasta mi-o pastrez si acum, cand scriu acest articol, la aproape o saptamana dupa eveniment. I-am spus a doua zi lupului acest lucru. M-am trezit cu acest gand. Trebuie neaparat sa ii spui. Trebuie sa stie. Stie deja. Dar totusi spune-i. Nu are cum sa nu il bucure. Macar atat poti sa intorci inapoi la om.

Am ascultat cu nasul lipit de foc fiecare nota, fiecare vers, si am aflat ca muzica aceea urma sa ghideze toata seara. Toate raspunsurile mele erau acolo. Muzicianul a cantat despre luna, despre soare, despre apa, despre mari, despre munti, despre tigri, lei, jaguari si leoparzi. Despre cum functioneaza totul. Daca vroiam sa imi despletesc orice gand as fi avut vreo data singura solutie in acel moment era sa ii ascult muzica lupului. Am lasat circumstatele de moment sa decida ce e de facut. Si mi-am dat seama ca spiritului muzicii este cu noi permant. Ca suntem facut din note muzicale. Si ca lupul traieste ca un ritual. Nimic nu este lasat la voia intamplarii. Sau, mai bine zis, totul este lasat in voia intuitiei. Mi-am dat seama ca muzica se canta prin el si imi misca corpul, imi misca umerii, coatele, imi misca barbia in sus si in jos, imi misca capul in stanga si in dreapta, timp in care gandurile si emotiile mele sunt purificate intr-un mod ciudat. Mi-as dori sa pot sa explic mai bine ce se intampla. Dar nu pot. Nici o sansa. Stiu, dar nu pot sa explic.

A doua zi lupul imi face cadou un instrument care nici nu stiu cum se numeste. Se poarta la mana sau lapicior, e de percutie si are un sunet de jungla. Cadoul de la el am sa il pastrez si am sa il pretuiesc toata viata. La fel si aceasta amintire a ceremoniei pe care am primit-o in dar de la dragonul de pamant. Gandurile probabil ca or sa fie uitate, acest text proabil ca o sa crape impreuna cu un SSD stricat pe care o sa fie stocat sau o sa se piarda in negura internetului. Dar sentimentul acestor doua cadouri minunate sufletul meu nu o sa il uite niciodata.

--- 7. Panica

Pentru fiecare seara a ceremoniei am avut cate o intentie. Prima seara a avut ca intentie aflarea raspunsului la intrebarea "ce sunt adictiile?". Tema celei de a doua seri, cea cu luna plina, a fost "cine este lumea?". Iar tema celei de a treia seri a fost "cine sunt eu?". Trebuie sa precizez ca Ayahuasca are un fel ciudat de a-ti dezvalui ce vrea ea, neavand nici un control asupra dezvaluirilor, sa zicem asa, dar intentia cu care pleci in prealabil, cea pe care o adresezi inainte de ceremonie, este rezolvata la finalul noptii in mod ciudat. Intrebarile au raspunsuri ca prin minune fara sa stii cum. Pur si simplu ca si cum cineva ti-ar implanta noi conexiuni neuronale, concretizand raspunsul intrebarilor. In seara precedenta am aflat ca nu am avut nici o adictie niciodata. Si in urma discutiilor cu samanul am aflat ca vina te imbolnaveste, nu adictia. Si ca exista mereu o alegere. Mereu exista lucrul bun de facut. Si mereu este la indemana noastra claritatea necesara luarii unei astfel de decizii.

In a doua seara, lucrurile nu au stat de loc ca si in seara precedenta. Am facut o mica meditatie in fata focului si apoi ne-am dus plini de incredere si de entuziasm, si eu si dragonul de pamant, sa luam primalingura din gelul mai mistic decat kryptonita lui Superman. Si lucrurile au inceput sa escaladeze lent, apoi rapid. Ne am trezit amandoi tolaniti pe izoprene afara, cu pernele aduse din camera, tinandu-ne de mana si povestind ce ni se intampla. Dragonul imi spune pe nepregatite: "oare stii cat imi esti de drag?". Si dintr-o data m-am simtit ca un animal care traieste in jungla, am simtit cum un frig ciudat maimbratiseaza si imi cuprinde coastele si coloana vertebrala. Dragonul mi-a spus: "Vlad, asta nu e frig. Cred ca stiu cum functioneaza treaba asta." Si eu am inteles de aici ca o sa ma invete si pe mine. Dar parea ca amandoi avem probleme destul de mari in a gestiona complexitatea situatiei, aparent imposibilde tolerat. Ne-am concentrat meticulos asupra respiratiei, respirand impreuna si atat. Eram doar noi si respiratia. Si la un moment dat aud: "Vlad, trebuie sa ne desprindem. Trebuie sa trecem singuri prin asta."

Nu pot sa spun in cuvinte ce panica m-a cuprins, fiind inconjurat de o natura care nu era deloc cum o stiam. Luminile au inceput sa se miste intr-un dans ciudat. Nu conta daca erau lumini naturale sau artificiale. Lectiile mele nu s-au mai rezumat la cer, la pamant si la foc, ci erau acum despre functionalitatea lumii vii, despre functionalitatea mea ca organism viu conectat cu tot ce exista, despre copaci, care au capatat si ei stuctura de gel combinata cu gaz. Prin ei circulau niste particule de o formageometrica cum nu mai intalnisem nicaieri. Avand culori pe care nu le mai vazusem niciodata. Din acest motiv nici nu le pot descrie. Ce pot sa spun este ca circulau prin materia vie si intre aceasta ca un sistem de o complexitate nemaivazuta, extrem de bine pusa la punct. Si campul vizual a inceput sa devina incredibil de bogat in detalii noi, fascinante. Pur si simplu se petreceau foarte multe lucruri in acelasi timp. Foarte multe este un cuvant prea mic pentru a descrie ce se intampla. De milioane si milioane de ori mai complex decat ceea ce vedem in fiecare zi, ar fi mai potrivit de zic. Am inchis ochiisi acolo se petreceau lucruri cu atat mai complexe, nemaivazute, suprapuse. Si am recurs la cel mai urit lucru pe care il puteam face. Am strigat la dragonul de pamant: "Stai cu mine, nu pleca, nu ma descurc sa trec prin asta singur." La care primesc raspunsul neasteptat: "Da, mami". Si mi-am dat seama ca intr-adevar urma sa ne desprindem. Sa trecem prin aceasta sinfonie, emaiintalnita pana atunci, fiecare singuri. Si mi-am promis ca nu o sa mai invadez dragonul de pamant niciodata, nici in acea seara nici in altele care vor urma.

Aveam in minte numai "Asculta, invata sa asculti. Respira, e singura ancora." Mi-am amintit ce vorbisem peste zi cu dragonul de pamant. Mi-a spus: "Daca ai sti cat e de simplu. Doar trebuie sa te predai complet. Sa fii total lipsit de aroganta. Sa nu gandesti. Te poti antrena pentru asta. O sa fie din cein ce mai simplu. Doar trebuie sa te concentrezi exclusiv asupra respiratiei si orice disconfort dispare". Greu de presupus ca ar fi putut fi confortabila starea in care simturile imi erau scurtcircuitate de avalansa informationala, dar de fapt asa a si functionat. Mi-am luat misiunea, ca un soldat al respiratiei,sa ma concentrez asupra respiratiei pentru oricate ore ar fi fost nevoie ca sa pot trece in viata prin asta. Teama de moarte era omniprezenta, desi nu inteleg nici acum pe deplin de ce. Inima imi batea la un ritm mai mult decat sanatos si respiratia functiona fara probleme. Am fugit pana in camera sa imi masor tensiunea. Era perfecta. O stare de calm cum rar am mai simtit.

In disperarea mea l-am cautat pe lup si l-am intrebat: "Ce e chestia asta pe care o vad? Nu numai ca o vad, o simt, in mine si peste tot? Simt ca ma cheama sa ma dizolv in ea si simt ca as vrea sa fac acest lucru. Ar trebui? Ce parere ai despre treaba asta?" Si lupul cel elegant gata sa imi sara in ajutor mi-a spus, dupa cateva incercari in a ma intelege, pentru ca nu vorbeam foarte coerent: "Orice ar fi, nu opune rezistenta. Du-te linistit unde ai nevoie sa te duci. Dizolva-te cu incredere. Corpul asta nu se va dizolva. Este doar ego-ul care moare." Nu am cuvinte sa spun cat de mult m-au linistit aceste cuvinte.Am continuat sa ma bucur de lectiile despre natura si viata, microscopice si macroscopice in acelasi timp, de culorile si formele nemaintalnite in viata mea pana atunci, in nici un film de pe Youtube, in nici un documentar, si am vazut multe documentare. Am stat la foc si am ascultat ca in fiecare seara muzica lupului. M-am intins pe pamant pe burta, imbratisand pamantul cat am putut de tare. Intre timp,dragonul de pamant a aparut langa mine si mi-a spus din nou: "Oare stii cat mi-esti de drag?". I-am spus ca stiu pentru ca nu poate fi decat reciproc. Si apoi am uitat ca exista, acolo langa mine. Mi-am promis ca nu ii mai deranjez seara, tripul si viata si aveam de gand sa ma tin de cuvant. M-am intins pe burta pe pamant in fata lupului ascultandu-i chitara in urechea stanga, iar pe obrazul drept simteam caldura focului. In palme simteam atingerea pamantului iar in gura ii simteam gustul. Am atins un fir de iarba si am fost fascinat de complexitatea vietii lui. Si o alta dilema a inceput sa isi bata joc de mine.Desi nu am vomitat nici macar o data pe toata perioada retreatului, sentimentul ca imi vine sa vomit eradestul de constant. Si ma confruntam cu dilema de a vomita la foc unde il ascultam pe lup sau mai departe, in padure, departe de rusinea oamenilor. Ni s-a spus sa nu poluam focul cu nici un fel de gunoi. Pentru ca focul este cel care purifica tot. Ma gandeam ca ar fi groaznic sa nu ma pot abtine si sa vomit fix in frumusetea aia de foc. Asa ca am plecat spre padure, unde m-am culcat deasemenea pe pamant crezand ca stomacul mi se va goli acolo si voi putea sa scot si eu niste lava pe gura ca si dragonul de pamant. Ei bine, nu a fost cu noroc. Nu am putut vomita nici acolo si, in schimb, disconfortul de a fi departe de foc, de oameni si mai ales de lup era foarte mare. Dupa ce m-am plimbato perioada cu o galeata in mana crezand ca o sa pot vomita in ea, dilema devenise atat de mare unde ar trebui sa o fac incat am ales sa incalc regula principala pe care ne-o spusese omul colorat si sa merg in camera. Am mers la baie, nu am reusit sa vomit si am cazut pe o parte ca un bolovan pe podeaua din baie. "I was meditating in the bathroom :)" Am stat cateva ore acolo pe podea, am ratat ceremonia si rasaritul, din cauza deciziilor mele stupide. Mi-am promis iara: "Vlad, never again. Never." Nu a trecut mult pana cand dragonul de pamant m-a gasit pe podeaua din baie, foarte preocupat de ce se petrece in minte si neputand sa raspund foarte bine la stimuli externi. Nici ea nu era in cea mai buna forma. In final am reusit sa ma ridic pentru nu hug reciproc, binemeritat.

Am aflat din acea experienta ca iubirea si viata sunt o alegere in fiecare moment. Am aflat ca trebuie safiu pregatit pentru a fi lasat singur, in orice moment. Doar asa nu voi fi singur niciodata. Am aflat ca ce am vazut si simtit, acea materie vie ciudata de o complexitate nemaiintalnita, era viata, era Ayahuasca, erau gandurile mele. Toate raspunsurile traduse pe limbajul meu. Am aflat ca orice frica simteam nu venea de la natura, de la planeta sau de la Ayahuasca, ci erau gandurile mele. Invataturile acestei plante, trasmise prin limbajul acela ciudat, nu sunt pentru judecata noastra. Nu sunt de pus la indoiala. Nu sunt nici macar ca sa iti dai cu parerea. Orice tentativa de a le opri iti este taxata brutal, violent. Dar nu de ea, ci de propriul ego. Este ca si cum ti-ai simti lovitura propriului pumn. Orice gand se intoarce inapoi ca dintr-o oglinda si ii simti durerea in toate oasele. Pedeapsa este atrasa prin gandurile tale. Am aflat atunci cat de daunator este procesul gandirii cand aceasta este in competitie cu natura. Cu spiritul junglei. Singura atitudine este cea de ascultare, de abandon total. Si am aflat si de ce este normal sa fie asa. Cata vreme respectam asta chiar si o experienta de asemenea complexitate poate fi usor digerabila si chiar placuta. Daca ascultam si ne concentram asupra respiratiei. Atitudine pe care noi, oamenii, ar trebui sa o avem in fiecare zi.

Cat de frumoase sunt hainele samanului. Cat de frumoase sunt hainele dragonului de pamant. Pe tricoullui scrie "earth". Are un altul pe care scrie "follow your intuition". Si pe spate "when power of love willexceed love of power world will know peace". Am inca sufletul junglei in oase, acela care nu este frig. Am inca senzatia in corp ca sunt facut din note muzicale. Am imaginile acelor note muzicale cum circulau prin tulpinile plantelor, prin coroanele copacilor, prin sangele meu. Am gustul acela al frigului in gura. Un gust pe care nu l-am mai simtit niciodata. Gustul de spirit al junglei.

I-am spus lui Rudy ca am avut un "bad trip". Si mi-a raspuns razand pana la urechi: "Soft." Si i-am spus: "No no no, u don't understand. It was really bad. I died many times in a row. All night long for hours and hours and again." Am in minte si acum raspunsul lui: "Medicins are not toys. A bad trip is still a good trip. Believe me, this Yage was cooked especially for you to have a soft experience. It was soft. If it was a bad trip you would have been screaming all night long, as i did in the jungle. Been theredone that. :)" Omul colorat a reusit inca o data sa ma linisteasca foarte, foarte tare.

--- 8. Redescoperirea

Intentia din prima seara, adictiile, rezolvata. Intentia din a doua seara, ce este lumea, rezolvata. Cea de a treia seara, cea de dupa luna plina, nu a fost nici pe departe ca nici una dintre celelalte doua. Ridica tesi umbla, asa o activezi. Mi-am amintit ce ne-a spus omul colorat. Ma distra foarte tare cum simteai spiritul junglei in oase, in coloana vertebrala, in simturi, in privire, in auz. Si cel mai amuzant este ca incepeai sa casti. Cat de mistica este chestia asta. Toata lumea cascam pe rand sau in acelasi timp, cu o anumita periodicitate, si nu era de la oboseala. Asa cum nici frigul nu era... frig. Fiecare linie sau punct era un simt. Traieste in acceptare permanenta. Parca aveam milioane de simturi. Durerea si frica nu exista. Noi le fabricam, noi le distrugem. Aveam deja experienta serii precedente. Toate gandurile dispar cand respiri constient. Trebuie sa ai permanent o minte de incepator. Totul are foarte mult sens. Misca-te incet prin viata. Fii bland, nu te lupta. Niciodata. Ce frumos e totul si cat de mult sens are. Nu ai nici un motiv de graba. Asculta incet, mergi incet, mananca incet. Constient. Nu inchide ochii. Stai in picioare constient. Fa totul mai incet, nu mai repede. Mintea mea si mintea universului e una si aceeasi minte. Mintea mi-o simt rutata diferit. Conexiuni mai rapide.

Am o consistenta ciudata, ca si cum sunt ghidat dintr-o alta lume. Din exterior par slabit, ca un om beat, stau mereu sa vomit si abia ma tin pe picioare. Nu vad limpede imprejurimile dar vad atatea detalii. Nu stiu cat este ceasul, nu stiu clar unde sunt. Numele mi-l amintesc destul de limpede. Si ma simt atat de puternic. Simt ca o informatie atat de pretioasa isi face loc printre sinapsele mele. Da. Ma simt ca apa. Asta este. Par atat de slab dar sunt atat de puternic. Imi amintesc cuvintele samanului: "Medicine will take care of you." Imi amintesc cuvintele dragonului de pamant: "Nu as fi putut fara tine." Dumnezeu stie ca este exact invers. Si ma gandesc cum sa pot sa am grija si de mine si de ea fara sa o invadez in nici un fel. Cred ca a fost cea mai serioasa lectie despre ce inseamna sa fii acolo cand cineva are nevoie de tine. Despre cum poti fi si tu si ea si planeta in acelasi timp. Imi aduc aminte de o mantra: "Te rog, iarta ma, multumesc, te iubesc." In mintea mea mai raman ultimele doua. Pentru ca nuvreau sa rog pe nimeni nimic si stiu ca sunt iertat deja pentru orice am facut vreo data. La fel cum in noaptea asta am iertat si eu pe oricine am avut impresia ca mi-a gresit vreo data cu ceva. Chiar si pe tata. Asadar au ramas numai "multumesc" si "te iubesc". Aceste cuvinte adresate intregii planete, intregii vieti, intregii existente, cu tot ce a continut si va contine ea vreo data.

Scrie, lasa te trait. Merg pana in camera si imi caut caietul rosu primit de la dragonul de pamant. Cel pecare urma sa ne notam amandoi jurnalul acestor zile, insa pe care l-am folosit aproape exclusiv doar eu.Datorita lui a fost posibila scrierea acestui text. A fost o aventura sa nimenesc un pix si sa il fac sa alunece la lumina frontalei pe patratelele de matematica. Dar mi-am adus aminte vorbele auzite pe perioada noptii: "Stai drept. Esti mai puternic decat crezi."

Am in minte un singur gand. Vreau doar sa dansez. Si am ales qi gong. Am facut qi gong pe ploaie in timp ce luna plina imi lumina corpul, ascultand muzica lupului, vazand cum qi-ul circula prin corpul meu de gaz si gel. Gustul de note muzicale din gura era din ce in ce mai ciudat. Si am mai mers sa ii mai cer samanului o lingura din gelul adus de pe cealalta parte a planetei. Dormea in hamac langa borcanul cu Ayahuasca. L-am trezit. Lupul mi-a spus sa nu imi fac griji. E ultima seara. Era ultima sansa. Ultimul contact. Qi gongul, printre cele mai vechi miscari de pe planeta, alaturi de Ayahuasca, printre cele mai vechi plante de pe planeta. Lupul a continuat sa cante mult dupa rasaritul soarelui. Si m-am simtit rasfatat de minunile planetei pe care locuiesc in fiecare zi. Intentia din a treia seara, cine sunt eu, rezolvata.

--- 9. Aer apa foc pamant

Dumnezeu si dracul sunt unul si acelasi. Multumesc elementelor universului. Multumim bunicului foc. Aer. Apa. Foc. Pamant. Toate folosesc acelasi sistem de hranire. Cu respiratia uzi samanta gandurilor. Mi-am amintit din nou ce am vorbit cu dragonul de pamant. Plantele sunt gardienii planetei. Mereu va fi asa. Permite invataturilor lor sa intre in tine. Alta cale nu exista. Asa functioneaza natura si viata.

--- 10. Viata pe pamant (Trip report)

Am impresia ca Yage a facut din creierul meu ce face o omida cand se transforma intr un fluture. Se lichefiaza total ca sa compuna o alta fiinta noua, mai simpla si mai frumoasa. Multumesc spiritului junglei. Spiritului plantelor si al animalelor. Binecuvinteaza tot ce mananci. Gandurile sunt seminte. Multumesc in fiecare zi. Multumesc lunii si soarelui. Am cerut iertare pamantului pentru felul in care iifolosim resursele. Am promis sa ajut pe cineva zilnic. Dar sa imi amintesc in primul rand de mine. Nu te mai grabi niciodata. Respiratia este ancora care te salveaza de la orice. Ai incredere si creeaza viata. Imparte experienta mai departe, sa stie lumea. Trebuie sa existe o miscare si mana loveste unde trebuie.O sa meditez in fiecare zi. O sa respect necunoscutul si vidul. Samanii traiesc fara a irosi resurse. Tot ce produc pun in slujba comunitatii si a planetei inapoi. Rudy isi stergea farfuria dupa masa cu o miscare perfecta si o preda curata la bucatarie. Imi amintesc cat de mult m-a impresionat acest gest. Se zice ca Ayahuasca este o planta care ajuta la deparazitarea intregului organism, inclusiv de parazitii dininteriorul celulelor si a mitocondriilor. Si iaca, am scapat si de paraziti de orice fel.

Imi amintesc de gluma facuta de Rudy: "Daca nu se activeaza Yage dupa ce bei apa incearca cu palinca:)". O sa imi amintesc mereu cat de important este amuzamentul si buna dispozitie si o sa rad de orice osa am ocazia. Nu o sa fiu altfel decat eu insumi. Ascultandu-i pe cei din jurul meu. O sa respect in fiecari zi rutina. Lentoarea cu care se desfasoara lucrurile. Am sa imi amintesc ca daca ai un "de ce" suficient de mare poti sa treci peste orice "cum". Si Yage m-a ajutat sa inteleg acest "de ce". Am gasit un limbaj comun cu care pot comunica cu corpul si cu mintea mea. Yage mi-a aratat spatiul dintre lucruri. Dintre notele muzicale. Ce se intampla cand nu se intampla nimic. Ce este unde noi numim vid.Integreaza dualitatile. Vezi cum se naste lumina. Conecteaza-te cu intuitia. Sentimentul ca deja stii. E limpede acum ce inseamna functiile corpului pe care le masori. E limpede si de ce e inutil sa masori. Am vazut procesele care se desfasoara in mod normal in mintea mea. Traduse in linii, puncte, particule si structuri arborescente. Ramane la latitudinea mea sa descopar ce inseamna. Am vazut cum observatiaconstienta creeaza viata. Am vazut de ce e necesara repetitia si nu dificultatea. Legatura dintre a gandi si a simti.

Am vazut de ce nu are sens sa ai secrete. Si de ce momentul prezent merita toata atentia. Am vazut caree lucrul bun de facut in orice situatie. Sper sa il si tin minte. Am vazut de ce e nevoie de repetitie ca sa intaresti sau ca sa distrugi legaturi. Am vazut cum poti observa in timp real in ce directie te indrepti si cum afecteaza asta toate lucrurile. Am primit un feedback constant daca sunt orientat sau nu in directia vietii. Viata are peste tot acest unic scop, sa existe. Respiratia e instrumentul creatiei. Am vazut de ce trebuie sa mergi pana la capat pentru coerenta deciziilor. De ce e important sa te gandesti si la tine si la altii in acelasi timp. Sa vezi toate picturile din castel fara sa versi uleiul din lingurita (referinta la Paulo Coelho - Alchimistul). Limbajul comun universal. Cele mai vechi miscari, sunete, imagini. Unii o numesc geometrie sacra. Pentru a identifica egoul in tine sau in altii. Si pentru a gasi buna masura. Pentru a astepta un moment inainte de fiecare decizie. Sfanta arta de a trai. Mereu exista cineva care sa iti ierte toate greselile. Mereu focul purifica orice. Mereu exista un balans intre elementele universului. Mereu exista un balans intre odihna si repaos, care trebuie satisfacut ca viata sa existe.

Capacitatea focusului este nelimitata. Singurele limite sunt cele pe care ni le punem noi insine. Care este informatia de care trebuie sa te detasezi in fiecare moment. Satisfactia de a fi gol in fiecare moment, ca sa poti crea. Mereu exista posibilitatea de a ordona si de a curata mediul de lucru ca sa poti lucra. Mereu poti fi un far care sa ghideze lumea mai departe. Mereu exista o tema de rezolvat in somn.Mereu exista oameni care vor ajunge la capatul puterilor din dorinta de a te ajuta. Exista mereu un danscare sa faca sa creasca orice muzica in univers. Mereu exista mai multe lucruri la care poti renunta. Mereu exista ceva cu care sa te distragi de la a face prea mult altceva. Mereu exista o pauza pe care o poti face ca sa intelegi mai bine. Mereu exista un confort in disconfort si invers.

Momentul prezent merita atentie infinita. Ai un singur punct de focus in acest moment. Muzica inseamna molecule in miscare, care vindeca. E necesar sa razi si sa plangi ca sa te vindeci. Yage traduce emotiile pentru minte. Poti adormi din doua motive, gol de ganduri sau obosit de ganduri. Mintea nu e o arhitectura cu unghiuri drepte. Fie sa ne cante muzica mereu in suflet. Aho. Sa ajutam mereu pe altii dar sa ne punem pe noi pe primul plan. Sa nu lasam sa se propage dezordinea din ganduri. Simpla observatie vindeca mintea. Dar observatia atenta a tuturor detaliilor. Dezordinea mentala dezorganizeaza si slabeste corpul. Il opreste de la crestere si regenerare. Viata e un cadou extraordinar care isi doreste sa existe. Sfanta arta de a trai. A refuza orice nu respecta principiile samanice. Orice faci, fa ca un ritual. Eficienta inseamna a face mai mult din ce e bine si mai putin din ce e rau. Focusul inseamna a face un singur lucru pana la capat, ignorandu-le pe toate celelalte. Asumarea consecintelor a tot ceea ce facem. Sanatate. Claritate. Responsabilitate. Gaseste coerenta in tot ce faci.

Observa cu compasiune, cu rabdare, si nu cu judecata. Mintea face curat in ea insasi. Trecutul nu e important, si nici planurile foarte indepartate. Momentul prezent e prea valoros ca sa fie poluat cu foarte multe lucruri. Construirea de rutine si nu heirupuri de moment. Intelege de ce faci ce faci in fiecare moment. Hraneste-te cu acea satisfactie de a merge mai departe. Ia-ti mereu intervalul potrivit pentru orice activitate. Pentru a-ti pastra mintea libera de concepte. Mereu imaginea de ansamblu. A renunta la obiceiuri rele inseamna sa renunti incet, incet, definitiv, nu sa continui sa le faci din cand in cand. Nu face lucrurile adictiv, ci ca un ritual. Gaseste sens in ce faci acum, nu in trecut sau in viitor. Fiecare zi ca un Ayahuasca trip. Aho. Acestea sunt propozitiile pe care le-am notat in jurnalul rosu al dragonului de pamant, jurnal pe care l-am tinut pe perioada celor 4 zile de ceremonie Yage. Propozitiile au fost transcrise in succesiune, asa cum au fost notate. Orice interventie le-ar fi facut sa isi piarda sensul.

--- Referinte

Antonio Damasio - The Strange Order of Things Life, Feeling, and the Making of Cultures

Carl Sagan - Cosmos

Carl Jung - Modern Man in Search of a Soul

Carlos Castaneda - The wheel of time

Carlos Castaneda - The Power of Silence

Carlos Castaneda - The Fire from Within

Daniel Kahneman - Thinking, Fast and Slow

David Eagleman - Incognito, The Secret Lives of the Brain

David Lynch & Kristine McKenna - Room To Dream

David McRaney - You Are Not So Smart

Friedrich Nietzsche - Beyond Good and Evil

Haruki Murakami - What I Talk about When I Talk about Running

Jack London - The Call Of The Wild

Jamie Wheal - Regasirea sensului

Joseph Murphy - The Power Of Your Subconscious Mind

Lao Tzu - Tao Te Ching (The Book Of The Way)

Michael Brooks - 13 Things That Don't Make Sense

Michael Pollan - How to Change Your Mind

Mihaly Csikszentmihalyi - The Evolving Self

Mihaly Csikszentmihalyi - Flow - The Psychology of Optimal Experience

Oliver Sacks - Hallucinations

Oliver Sacks - Seeing Voices

Oliver Sacks - The Mind's Eye

Paulo Coelho - Alchimistul

Sadhguru Jaggi Vasudev - Inner Engineering A Yogi's Guide to Joy

Sam Harris - Free Will

Siddhartha Mukherjee - The Emperor of All Maladies

Simon Sinek - Start with the why

Stefano Elio D'Anna - Scoala zeilor

Shunryu Suzuki - Zen Mind Beginners Mind

V.S. Ramachandran - Phantoms in the Brain

Viktor E. Frankl - Man's Search for Meaning

William Faulkner - As I Lay Dying